
Acum cand ma gandesc la ele..realizez si incerc cam fara rezultate sa ma desprind din ele....mi-e somn si aleg sa nu mai visez cu ochii deschisi...e prea mult somn in casa asta ca sa poti sa mai rezisti...


Un buchet de zambile in plina toamna si frumoasa impresie k esti fericit cand te gandesti la ce-ai trait…Imi las amintirile undeva pe o pagina de internet si incerc sa uit cum este sa traiesti cu un regret…ma bucur doar zambind de retrairile imaginare ale unor vise pe care le-am visat si care au luat sfarsit asa cum este si normal; Dar pe care, dupa cum stim cu totii...le revisam, le retraim! Stau in pat si-mi amintesc cu drag zilele de atunci, mirosul zambilelor era peste tot, desi se uscasera....niste flori care mi s-au oferit cu dezinteres si care m-au facut sa casc ochii si apoi sa-i inchid,ca sa nu opresc visele sa vina, sa nu-mi tai portia de incantare divina... M-am bucurat copilareste de povestea in care intram,...ca de un basm cu zmei, cu vrajitoare, cu zane ale florilor si printi cu stele in frunte...unde intotdeauna e cineva bun si cineva rau...aici insa toti vor sa fie buni..
Am vazut 10000 si-am mancat salata cu ceapa...multa! apoi m-am simtit ca acasa..unde ma astepta mama cu alta salata, fara ceapa! Mi-a fost iarasi pofta, am revenit unde trebuia sa nu revin desi a fost bine si cum am ales eu sa fac.....De data asta m-am simtit mai bine ca acasa!!! M-am simtit precum intr-o casa cu suflet.. Un suflet mare de care nu mai intalnim azi...
Si s-a facut frig, acum florile nu-si mai pastreaza parfumul...il poarta prin multe tari, pe meleaguri indepartate, pe insule vizitate de oameni cu ochii frumosi, cu ochii verzi, si albastrii...cu ochii ca toata privelistea din jurul insulei....azi, florile sunt triste...uscate si fara parfum...nu-mi vor mai lumina privirea dimineata....Ma vor lasa sa ma gandesc la tine si la mine..si la zambilele de primavara asezate intr-o piata de maini imbatranite de ani de munca...Toamna ma face sa ma alimentez din amintiri.. ma face sa las vantu sa treaca pe langa mine si sa inaintez prin el cu nepasare...toamna ma face sa rad sec si sa fiu doar multumita....
Este fix 11:29….data…? hmmm…maine e in 29….auirea! O sa fie Dj Optick la fel de aproape ca data trecuta, ca acum 6luni…Pentru cine vine sa mixeze ? Pentru sufletele pierdute ale unui oras fara viitor…sunt si eu printre ele, uneori, doar ca spiritul meu nu este ucis de aceasta muzica…
« Muzica asta distruge spiritul »,mi-ai zis….cand mergeam spre casa, demult, si ascultam o piesa a celor de la Ice Mc, Give me the light, drept consolare…si..eram concentrate la intunericul din jur….era de neinchipuit…ma pierdeam in el ca in…ca in piscina…de data asta cu o apa neagra, care te speria…prin care nu numai ca nu puteai vedea clar…nu vedeai nimic….ascultam doar piesa,nu se potrivea cu starea mea de somnolenta afumata, dar imi placea,ma linistea…tu ma tineai de mana, nu te puteam privi, era mult prea tarziu ca sa te pot distinge, doar ochii iti sticleau….si..auzeam piesa incet…timpanul meu era amortit de Dj Optick. Am inchis ochii treptat,printre gene totul parea mai colorat ; farurile-un curcubeu imaculat, intregul drum parea a fi un zbor spre nicaieri, atat de lin si-atat de fascinant.. imi era somn dar am decis sa mai rezist si cand am deschis ochii eram deja intr-un vis.. trecuse ceva timp….acum era o bucata mare de panza, alba…plutind parca deasuprea mea, mangaindu-ma usor precum o adiere de vant…era foarte placut. Nu dormeam…mi-ai punctat acest aspect ca sa ma pot bucura ! Pana la urma era importanta doar fericirea mea…cred ca nu numai pt mine ! Eram hipnotizata de atingeri ciudate, foarte catifelate…precum pielea ta fina…precum toamna ce vrea sa vina…nu stiam ce urmeaza, era doar un vis ce se va termina repede..ma bucuram totusi de el ca si cand nu se va repeta… desigur,el VA MAI URMA !





