X-men

Mi-am cumparat ochelarii speciali...vad prin ei oamenii cei invizibili..care nu vor sa iasa din ceata, nu au curaj sa faca umbra, nu stiu sa treaca prin viata! Esti printre ei....sunt atenta la tine, te stiu foarte bine desi esti enigmatic...ti-am retinut numaru de la masina, am sa uit primele litere...ACUM?! Transmit catre creier dorinta mea...normal ca tot ce-mi doresc se intampla, universul este ascultator! Cand mi te-am dorit pe tine te-am avut, cand nu te-am mai vrut te-am pierdut, sau da...mai bine zis nu te-am mai avut:)...bun, revenind...constat cu stupoare ca acum, dupa ce m-am invartit cu minte in alte parti...acum, mai ai la numarul de la masina doar ..U!
clar imi va fi imposibil sa te mai identific...in aceasta lume sunt sute cu ..U! Am scapat de un stres...

Acum..urmeaza 29...

ce sa fac cu 29? 29 la ceas, 29 la temperatura, 29 la exercitiile de personalitate, la numere de telefoane, 29 pe tricouri, pe afise, pe sosete, pe ambalajele cu multe calorii...29 in mintea mea, in mintea ta...ca cititor....prietenele mele...si-n mintea lor....29 la mine in telefon.....si blogu meu...e tot, un mare 29!

Plec in parc!

Imi dau intalnire cu X-men...!! Am vorbit cu un ingeras, un copilas...se lupta cu fortele raului gandindu-se la dusmanii lui...mi-a povestit cu lux de amanunute..mi-a aratat chiar pentru cateva secunde: ....te concentrezi, iti fixezi privirea spre nicaieri, inchizi ochii si vor aparea in fata ta..apoi, tu...mai puternic decat ei, prin bunatatea sufletului tau....ii infrangi cu o singura suflare...deschizi ochii si ramane in urma lor un fulg alb care se clatina usor....tot mai usor....si se aseaza pe pamant...il mai misca apoi doar adierea de vant, niciun suflet nu-i mai da viata, viata aceea pe care o ai tu... Si te gandesti intr-un tarziu...de unde a venit fulgul cel alb, mic si fin....din intunericul "nicaieri"-ului in care ai privit? sau l-a lasat un Inger drag, cand a venit:)?
Acum... am experimentat; functioneaza...am fulgul in mana, e pufos...ma simt ca intr-un pat frumos, ca cel din camera mea...rotund, mare si pufos ca norisorii pe care i-am tot incercat timp de 5luni...e alb...se vede albul si cand am ochii inchisi....sa-mi dau ochelarii jos si sa-i deschid....o sa ma bucur de ceva ce nu am mai vazut...un fulg de inger!
1,2,3... un ochisor,doi ochisori....hiiii......si fulgul:-o?
- e pe invisible:(

Azi,gata!

Incerc sa uit de tine ancorandu-ma in inimile altor oameni mai normali, nu la fel de ireali... Mi-am propus asta de ceva timp, am facut plan de bataie, cu pix si cu foaie...Am notat fara rusine tot ce imi place la tine.....sunt mult prea multe de nemaivazut...si mereu am impresia ca te-am avut...dar, esti de negasit, de necucerit:|...nu renunt usor la tine, nu-mi place sa pierd ce nici nu am avut...insa sunt prea multe care s-au petrecut, de necrezut! Am stat de vorba cu o Capra, inteligent animal, si cu mult suflet..cum rar se mai intalnesc...i-am povestit despre tine, putin si despre mine....era incantata de personalitatea mea, dezamagita de a ta, spunea ca pari a fi perfect, si ca esti doar putin defect... ca uneori te certi cu o vaca si ca a cam inceput sa-ti placa. Urat lucru pentru un tip ca tine, venit din lumea ireala pentru mine.... Dar trec peste Capra binevoitoare si gandesc la rece...e greu sa scap de tine, te tot tii dupa mine..mi-ai scris azi sute de cuvinte, nu-i bine... niciunu parca nu era fix pentru mine. M-ai ametit cumplit, apoi...ai adormit! Somn usor...pentru azi s-a sfarsit!

melodii "alexandrine"

Am ferestrele deschise....curentul care se face, provoaca vibratii jaluzelelor mele, ele se misca in ritmul muzicii "alexandrine" care urla in urechile vecinilor...Sunt deprimata, inca mai astept sa apari, asa cum au anuntat la stiri, din intunericul de nedescris al noptilor de vara lasand in urma ta o dara de lumina, la fel ca stelele de pe cer care incearca treptat sa coboare in lumea noastra trista aducand cu ele indepliniri a zeci si sute de dorinte! Ale mele oare cand se vor indeplini...? E putin trecut de ora la care nu mi-ai zis ca vei veni, 29 de minute am sa te mai pot astepta! Acum, privind ticaitul celor 29, pe care as dori sa le opresc in loc pentru a evita o dezamagire, mi-am facut de lucru alaturi de cei care fac parte din realitate, tu faci parte din povesti! Si zambesc fals redactand mesaje care vindeca dureri de urechi...mi se raspunde cu pupincozauri uriasi veniti din trecut, meniti sa trezeasca amintiri si sa provoace frisoane precum face adierea usoara de vara trecuta, parca prea devreme. Mi-am luat suc de portocale rosii si biscuiti cu gem de afine...doua bunatati vor indulci asteptarea unui moment care cu siguranta nu merita asteptat... Vreau sa-mi imaginez,uitandu-ma la televizorul proaspat deconectat de la orice sursa de energie elecrica,ca si cum as vedea un film....o revelatie a viitorului...vreau sa vad cum vii zambind la usa mea si cum ma-ntrebi cu dezinteres ce fac...neplacut moment:|! Ai sa ridici sprancenele curioase si-ai sa-mi spui vioi ca totul e ok in viata ta...dar ce e "totul" pt tine? Eu vad "totul"-ul tau ca pe un dezastru..nimic clar, nimic concret...doar asteptarea insuportabila a trecerii timpului. Da, privesc din punctul meu de vedere fara sa stiu ce-ti mai face placere....
Admir in continuare in tacere, se aude doar rontaitul biscuitilor care te duce spre o seara in parc, cu multa lume, cu oameni fericiti...dar stai, sunt doar in dormitor cu 29 de biscuiti! Ecranu e tot mai negru, noaptea a pus stapanire pe incapere, las 'concentratia' pentru mai tarziu si inchid ochii....acum parca e mai lumina, se vede o fata senina....imi zambeste frumos si ma strange la piept, parca totul devine perfect! Dar brusc ma sperii din inchipuire si constat cu uimire...suna interfonul!...oh,God!

good night!

Acum sunt fericita...mai tarziu nu voi mai fi....

Ai venit cum nu s-a mai intamplat niciodata, impins de propriile-ti dorinte si nu-mi venea sa cred! Ai sunat cu o voce pe care cu greu am recunoscut-o si m-ai intrebat unde sunt....Nu-ti era bine, mi-am dat seama de la inceput..motiv pt care am lasat totul balta si-am acceptat sa te vad..desi imi pusesem in gand sa termin totul inainte parca sa inceapa prea bine...Era clar ca aveai nevoie de cineva aproape...cand te-am vazut m-am convins de asta complet! Nu stiu insa daca acel cineva vroiai sa fiu chiar eu..sau era doar o alegere intamplatoare:), dar am sa aflu curand! Pe parcursul discutiilor am realizat ca aveai nevoie de cineva de incredere, sunt!dar numai asta iti trebuia, increderea? Te priveam, erai lipsit de puteri, cum nu ai mai fost niciodata. Nu mi-a placut sa te vad asa, ochii tai in care ma pierdeam de fiecare data acum erau tristi, negri...neatenti....se pierdeau in intunericul noptii din care venisei...ma cucereai de data asta cu tacerea ta, cu bataile inimii tale obosite, cu tristetea din privire, cu multumirea de pe zambetul tau atunci cand te imbratisam,...te dominau stari contradictorii; pe mine, aceleasi stari ma fascinau...m-am bucurat pentru ca ti-am fost alaturi, te-am ajutat sa inchizi ochii, cand i-ai deschis...mi-ai zambit, am mancat ciocolata si din nou am adormit....am visat mult si bine, eram in brate la tine...

cand dormi, viseaza visele tale!

E devreme si m-am trezit mai bine decat in alte dimineti mai insorite... Am dormit iepureste... fiecare miscare din jurul meu o interceptam. Miscarile erau dulci si suave....adormeam din nou, instantaneu...privind, zambind, multumind:)...si visam ce traiam...visam traind si simtind..si nu reuseam sa despart 2 lumi ca din paradis...
* una, in 2...noi amandoi...fiind ce-ar trebui sa fim...nimic mai mult, deloc mai bine...o lume de vis,intr-un abis.....vazuta-ntr-o oglinda purpurie...si-un oftat multumit ca ai iubit...
* cealalta, a mea, alaturi de privirea ta VIE...si buzele tale aromate, frumos colorate, alunecand usor spre coate...pe spate...

Apoi ma trezeam..si nu mai adormeam..doar te priveam in adierea usoara a respiratiei tale in ton cu ticaitul accelerat al inimii care ar vrea sa nu-ti mai apartina...la mine sa vina....dar usor,usor...adorm din nou si visez neincetat toate visele mele.

confuse

Am in minte doar 29 de idei...pe blogul meu toate postarile sunt invaluite in misterul celor 29 de ganduri care imi tulbura si-mi infrumuseteaza existenta....in jurul meu oriunde as privi imi ies in cale aceleasi cifre invaluite in mister care ma urmaresc....e ca si cand ti-ai fi propus sa fie asa..e ca si cum chiar ai vrea sa te gasesc, desi nu esti....e ca intr-un film unde cineva sfarseste nebun.
Te zaresc peste tot si totusi nu te-am mai vazut de ceva timp...ma urmaresti cu privirea aceea pe care am pastrat-o in mintea mea mai mult decat pe o amintire..pare mereu la fel de vie!...si urmarindu-ma de nicaieri, stii tot,fara sa stii...fara sa-ti fi dezvaluit...fara macar sa-ti fi vorbit...e ca si cum mi-ai citi gandurile,reactiile...ca si cum ai sti tot ce-mi doresc..si totusi..nu faci nimic ca sa ma linistesc...sa astept sa treaca 5 ani sa te iubesc?M-ai derutat neincetat..m-ai derutat la infinit....si inca nimic nu s-a sfarsit....

Din nou...:):):)

Am revenit acasa cu ganduri frumoase si zambete largi, intinse pe multe teritorii de vis care ma duc din nou in lumea mea si nu ma mai lasa sa plec de acolo fara voia mea! M-au intampinat in caldura de29de grade,pe care o indica ceasul pururea defect, dar frumoas colorat de felinarele primariei, si m-au incununat cu imbratisari si pupaturi fara incetare...aproape ca incepuse sa-mi placa mult prea mult valul de iubire. Si prea frumos a fost sa rad din nou cu lacrimi si sa vad ca nimic din ce ma durea nu ma mai doare.
Incerc sa scriu multe,am sute de idei pe care le pierd in fractiuni de secunda...dar care sunt urmate de altele si altele....E important, i-am intalnit pe multi din cei dragi. Mi-au dus doru..cat de putin...si eu lor! S-au schimbat lucrurile...am pierdut episoade de glume si povesti pe care nu le traiesti la fel de intens cand ti se povestesc, dar vom trai episoade multe impreuna...si din nou "trecem peste acest aspect" si radem..si ne bucuram, ca mai e doar putin si se termina totul...si intram in viata de facultate..acolo povestile se schimba,oamenii la fel. Devenim din nou niste boboci aerieni si zapaciti care pasesc in viata indrumati de idealuri...sau nu:)!

Si cum muream de fericire..din nou acasa, am realizat nepasatoare ca nu mai am baterie...la telefon:). A fost mai bine asa..eram doar eu..si fericirea! Incantata de fiecare loc pe unde paseam vioaie am ras necontenit si parca nici acum..dupa atatea ore..nu m-am oprit! Fiecare lucru neinsemnat era deosebit..pana si zambetul fals al cartofului stricat pe care de rau ce e nu pot sa-l inghit..parea fericit:)!
Si nu, nu am obosit...ma dor obrajii de la zambit dar asta m-a multumit!