fin...

Si pentru o clipa sa lasam dama de pica…Galant si impertinent incep sa te cred dement…29 s-a pierdut, nu e nimic de facut, si nu ma las afectata acum…nu hotarasc azi unde ma va prinde ziua de maine…cand ai insomnii iti permiti refuzuri, mici razbunari pe trecut…acum timpul e al meu si-l aranjez cum vreau eu…..plus ca daca gandim corect…toate hotararile rationale se iau dupa un somn bun ! Si totusi, ma sufoc de atata nemiscare si uimire…doresc sa dau un telefon cuiva, eram hotarata sa renunt la tot, dar parca acum nu mai pot, ai aparut din nou…din bezna, descurajandu-ma fara sa vrei, amanandu-mi hotararea…nu-ti mai masca autenticitatea, comedia cuvintelor tale e deja un ritual…un ritual in care am intrat si eu, fiind tot o comedie…
Si ma pun usor pe perna, am in fata o imagine eterna..dar nu ma las dusa de val, ma rog doar sa nu fie un gand hoinar…

ce-a fost ieri...

Cate o intalnire mi-ar astampara impulsurile si as uita de ganduri rele. Oprita la fereastra, contemplez ninsoare noptii de decembrie, studiez iarna si presupun ca in fata mea mai sunt atatia ani de geruri, ani singuri, sau nu. Parca-i simt cum ma inconjoara...sosesc in inchipuirea mea, amenintatori. Imi trag manusile. Iau scaunul, ma rezem de teracota calda si intru in mutenie. Luminitele bradului imi consoleaza singuratatea, ascult vantul, cum zapaceste ninsoarea si cum chinuie copacii din curte, tipetele subtiri ale crengilor inghetate si neaua stropita pe geamuri. Descopar curentii perfizi strecurati pe sub praguri si tind sa ma acopar cu o paturica... Pe noi ne cauta frigul...nu ar trebui sa-i fim indiferenti. Eu...am observat cum stranut la fiecare racoare. As avea nevoie de mai mult soare...Pacat ca bunul Dumnezeu a aranjat planeta prost: prea mult frig in margini si vanturi cu ploi. Cu zapezile a fost ingaduitor, le-a lasat sa fulguiasca pana la Roma...noroc cu braul cald de la mijloc:).

Fusesera seri frumoase,insa planurile stavileau fuga termometrului spre frig, zi de zi sterg din calendare anotimpurile mai reci si asez pe cer un soare intr-o vara neintrerupta prin care sa hoinaresc nepasatoare. Vroiam sa simt o caldura binevoitoare cu toate ca geamurile se innisipau de nea iar clopotele vantului vuiau prin noaptea de decembrie... Hmm...viziuni de iarna...eu le traiesc indiferenta.