Cand dorm.

Povestea sufletului meu incepe undeva in mintea mea...si o poti vedea in ochii mei pe care tot privindu-i ti-o dezvaluiesc; O poti vedea si intelege in momentul in care ai sa reusesti sa citesti in ochii unui visator si-ai sa inveti sa nu judeci gandurile lui,doar sa le traiesti:)../........iar acum....privesc niste ochi frumosi, acelasi verde azuriu din toate inchipuirile mele.....sunt neobisnuiti! Nu ma las fermecata de ei...ar fi imposibil de 2 ori....dar am 29 de motive sa nu-mi impiedic mintea sa zboare aiurea...ar fi greu sa le enumar...asta m-ar determina sa maresc numarul lor...si eu vreau sa fie doar 29!

Ochii... sunt scaldati intr-un somn adanc dar putin....nesatuli dar cu siguranta mai atenti ca ai mei,chiar si atunci cand ei dorm. Palpaie usor genele lor...mici si dese, si parca atunci cand le privesti fara-ncetare se maresc...e o iluzie creata de frumusetea lor,chiar si atunci cand dorm...
Si tot privindu-i,constat ca se inchid complet si viseaza...sunt impietriti si singurul factor care ii mai misca e respiratia mea...atat de aproape de ei ca ma tulbura pe mine...e frumoasa senzatia....continui sa privesc si usor,usor intru si eu in vis...e placut....am inchis ochii si totusi ii mai zaresc pe cei verzi,din nefiinta.

Inexistenti dar obositi, ma tin aproape ca in vis. E trist,e doar in vis.....

chestii..

Tabloul din camera mea, opera mea, ma priveste amenintator ca ma uit la televizon...nu e deloc bine ce se intampla cu mine,il sting sperand k va inceta nelinistea asta...privesc spre fereastra...ploua dulce si cald,un gand simpatic imi zboara spre o plimbare prin ploaie.Din instinct caut cu privirea sifonieru sa ma imbrac..dar nu ajung bine la el si intalnesc aceiasi privire a tabloului...de data asta rugatoare...inteleg ideea,dar probabil nu vreau sa o accept...merg sa caut ceva dulce de mancare...mi-a facut mama inghetata cu fructe....o bunatate..arata mai ceva k in emisiunile frumos colorate...inchid ochii si park ma vad departe,pe o insula tropicala..cu 2 "negrotei aerisitori"...intinsa frumos la soare si servita cu 29 de tipuri de inghetata...nu ratez niciun fel....ma bucur de 29!intra mama in camera...ma trezesc din visare...stam putin de vorba pe teme de viata. "Trebuie sa fii precauta!"....pleaca!raman din nou singura,nu-mi displace,pot sa visez din nou fara intreruperi....imi caut de lucru si gasesc niste culori... Let's paint! Ma gandesc putin inainte...as putea oare sa-mi colorez viata?cred k da....knd ma imbrac colorat sunt mai fericita...knd am camera frumos aranjata cu noste culori armonios asortate sunt mai linistita....oare as putea cu vointa sa-mi colorez existenta pe pamant? SIGUR K DA!

multumesc...sau nu..

Sunt prabusita!....Scriu cu lacrimi in ochi si nu pot sa-mi imaginez cum mi se pot intampla astea...nu credeam nicodata ca voi trai o....o astfel de viata...atat de trista si pe care tot timpul am incercat sa o privesc cu atat de mult optimism....nu stiu de unde am atat de multa putere sa zambesc...park nimic nu se intampla asa cum mi-as dori si cum ar fi firesc....In viata, oamenii primesc si bune si rele, in egala masura.....acum....poate cand intampin doar probleme..nu mai vad partea buna.....practic ma vad intr-o prapastie din care nu mai pot iesi...care e precum o rana deschisa....precum rana mea..ranile mele....

Am avut neplacuta intamplare de a ma trezi cu piciorul umflat...cauzele...necunoscute,urmarile de asemenea....Curioasa si speriata am mers la medic...acum cand era ultimul loc unde aveam timp sa ma duc...si totusi motivul cerea prioritate maxima din partea mea...Singura si intimidata de spaima pe care o aveam in suflet am mers la urgente...Medicii, teribil de incompetenti si nepasatori m-au tratat cu lentile opace..ca si cand nici nu m-ar fi vazut...
Imi priveam piciorul s se derulau in fata mea zeci de episoade ale viatii mele in care am trait aceleasi povesti..in care am simtit aceleasi dureri....ORIBIL! Privesc spre usa un om speriat care inainta indraznet spre mine....m-a luat de mana..eram prea uimita ca sa mai reactionez...M-a dus acolo unde trebuia trecand peste toti si m-a pus intaintea tuturor...Mi-a zambit si-a zis ca o sa fie bine,trebuie doar sa spun ce am....si-a plecat..un fel de inger care m-a scos din incurcatura....M-am descurcat....el m-a descurcat...si ....dupa radiografie...diagnosticul pare a fi nu foarte grav...incurajator....voi avea doar o mica interventie chirurgicala...joi....sau daca rezultatele nu sunt cu adevarat corecte...va fi mai rau....

Multumesc tatalui lui M.,nb

Schimb subiectul cu unul la fel de important pentru mine... Sau nu, mai putin important...! S-au mai intamplat cateva lucruri in tot acest timp. Mi-am dorit sa mai postez. Anumite momente ma impingeau neincetat spre tastatura, spre eliberarea aceea de care simti nevoia sa te bucuri cand esti cuprins de o fericire imensa. Dar trebuia sa-mi respect hotararea si sa respect programul care ma suprasolicita. Acum ca s-a terminat, nu pot sa pastrez pentru mine ce-am vrut sa scriu aici... ceva nu-mi da voie..!
Diminetile erau ingrozitoare si suspansul era tot mai mare, simteam cu totii k ne oboseste inainte de vreme si ca nu vom face fata la ce urmeaza... insa seara era momentul care salva intr-u totu' situatia! Pe tavanul din camera mea straluceau cele 29 de stele neincetat,parca mai mult ca niciodata...era tot mai racoare si-mi era chiar excelent de bine....era calda doar o prezenta care ma facea sa stau linistita, si sa visez ca va fi tot mai bine! O prezenta? dar nu era nimeni....era in mintea mea si avea ochii de un albastru azur nemaintalnit...lumina inexistenta de afara il facea sa fie atat de intens....si stralucea,veghind asupra mea.....din umbra! jaluzelele permiteau noptii sa treaca si pe la mine prin camera,era frumos! vedeam prin negura precum o pisica, nu stiu ce ma facea sa fiu asa, de obicei bezna ma sperie...acum era diferit! Caldura aceea era tot mai aproape de mine, ma facea sa cred ca visez....si-am visat:),sau a fost adevarat!...

Acum,s-a terminat...

CCM

A mai trecut o etapa. Cea pe care o consideam,poate, cea mai grea si care cu siguranta a fost cea mai usoara, insa care m-a marcat nespus de mult datorita stilului neobisnuit in care s-au desfasurat toate....Un stil incredibil de ipocrit si regizat care subliniaza lipsa oamenilor cu caracter si cu morala din aceasta tara.

Incep sa nu ma mai indoiesc de faptul ca odata ce am sa plec de aici,locul unde zic ca e urat si prost si rau...o sa ajung intr-unul care in esenta e si mai rau..Singurul avantaj e faptul ca sunt atatea si atatea locuri necunoscute care merita vazute,incat o sa ajute la mascarea adevaratei feti a lumii inconjuratoare. E un fel de sarut dulce de tot imediat dupa o muscatura(sau inainte)...

Cel mai trist nsa e ca nu te poti bucura de acest sfarsit de tortura,de eliberare..pentru ca zilele de libertate care au ma ramas sunt numarate pe degetele de la o singura mana.A,si ca nu ar fi asta suficient...drept rasplata nici aceste zle nu sunt asa cum mi-as dori. M-am afundat in mashina,pe bancheta din spate,pentru ca trezirea pe care am primit-o nu a fost asa cum ar fi trebuit sa fie ca sa pot fi capabila sa conduc....clar,toata ziua nu voi sti sa conduc in niciun domeniu!Si am plecat urmarindu-mi parinti cu privirea spre locul pe care intr-o zi o sa-l ador pentru caldura pe care am sa o gasesc acolo si pentru dragul cu care m-am dedicat sa-l amenajez...insa acum imi displace total...prin tot ceea ce este,casa de la bunici!

Mi-am pregatit camera dupa bunul meu plac astfel incat sa ma simt macar relaxata si mi-am facut programul: o sa scriu, citesc, desenez si ajut! Activitati frumoase! Va fi dificil sa uit de ceea ce se intampla in timp ce eu voi face astea si sa nu ma ma gandesc la notele pe care urmeaza sa le iau..:|
Si ca sa nu ma mai fac ca ploua o sa marturisesc fara ocoleli motivul pentru care am inceput sa scriu atat de hotarata. E vorba de viitor! Ce este viitorul? o chestie care ne ofera alte chestii..sau.....cum sa formulez mai academic? "Viitorul este un edificiu misterios pe care-l construim astazi pentru maine." Viitorul meu ce este? Viitorul meu este ce vreau eu! Am incercat sa invat,singura, ca daca ne dorim ceva cu adevarat vom reusi, insa constat cu stupoare ca fiecare cuvant pe care-l spune acea persoana,mama,cea mai importanta din viata mea,legat de viitorul meu ma afecteaza. Ma descurajeaza nespus de mult si nu stiu daca e ok. Tind sa cred ,vreau sa cred... ca este asa datorita grijurilor pe kre le are si care nu-i permit sa gandeasca pt mine...si/sau viitorul meu...Insa nici nu-i cer asta,stiu sa gandesc singura. Dar e normal ca instinctul de mama sa vrea sa spuna ce si cum e bine... Nu ma plang de ea,e cea mai speciala mama,ma plang de mine..nu stiu sa o inteleg si sa-i raspund la reacti corespunzator. Voi invata..intr-o zi!


Acum,fac ce vreau pt ca in asa fel ajung unde vreau!DESEN..!