Am ferestrele deschise....curentul care se face, provoaca vibratii jaluzelelor mele, ele se misca in ritmul muzicii "alexandrine" care urla in urechile vecinilor...Sunt deprimata, inca mai astept sa apari, asa cum au anuntat la stiri, din intunericul de nedescris al noptilor de vara lasand in urma ta o dara de lumina, la fel ca stelele de pe cer care incearca treptat sa coboare in lumea noastra trista aducand cu ele indepliniri a zeci si sute de dorinte! Ale mele oare cand se vor indeplini...? E putin trecut de ora la care nu mi-ai zis ca vei veni, 29 de minute am sa te mai pot astepta! Acum, privind ticaitul celor 29, pe care as dori sa le opresc in loc pentru a evita o dezamagire, mi-am facut de lucru alaturi de cei care fac parte din realitate, tu faci parte din povesti! Si zambesc fals redactand mesaje care vindeca dureri de urechi...mi se raspunde cu pupincozauri uriasi veniti din trecut, meniti sa trezeasca amintiri si sa provoace frisoane precum face adierea usoara de vara trecuta, parca prea devreme. Mi-am luat suc de portocale rosii si biscuiti cu gem de afine...doua bunatati vor indulci asteptarea unui moment care cu siguranta nu merita asteptat... Vreau sa-mi imaginez,uitandu-ma la televizorul proaspat deconectat de la orice sursa de energie elecrica,ca si cum as vedea un film....o revelatie a viitorului...vreau sa vad cum vii zambind la usa mea si cum ma-ntrebi cu dezinteres ce fac...neplacut moment:|! Ai sa ridici sprancenele curioase si-ai sa-mi spui vioi ca totul e ok in viata ta...dar ce e "totul" pt tine? Eu vad "totul"-ul tau ca pe un dezastru..nimic clar, nimic concret...doar asteptarea insuportabila a trecerii timpului. Da, privesc din punctul meu de vedere fara sa stiu ce-ti mai face placere....
Admir in continuare in tacere, se aude doar rontaitul biscuitilor care te duce spre o seara in parc, cu multa lume, cu oameni fericiti...dar stai, sunt doar in dormitor cu 29 de biscuiti! Ecranu e tot mai negru, noaptea a pus stapanire pe incapere, las 'concentratia' pentru mai tarziu si inchid ochii....acum parca e mai lumina, se vede o fata senina....imi zambeste frumos si ma strange la piept, parca totul devine perfect! Dar brusc ma sperii din inchipuire si constat cu uimire...suna interfonul!...oh,God!
good night!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu