Am in minte doar 29 de idei...pe blogul meu toate postarile sunt invaluite in misterul celor 29 de ganduri care imi tulbura si-mi infrumuseteaza existenta....in jurul meu oriunde as privi imi ies in cale aceleasi cifre invaluite in mister care ma urmaresc....e ca si cand ti-ai fi propus sa fie asa..e ca si cum chiar ai vrea sa te gasesc, desi nu esti....e ca intr-un film unde cineva sfarseste nebun.
Te zaresc peste tot si totusi nu te-am mai vazut de ceva timp...ma urmaresti cu privirea aceea pe care am pastrat-o in mintea mea mai mult decat pe o amintire..pare mereu la fel de vie!...si urmarindu-ma de nicaieri, stii tot,fara sa stii...fara sa-ti fi dezvaluit...fara macar sa-ti fi vorbit...e ca si cum mi-ai citi gandurile,reactiile...ca si cum ai sti tot ce-mi doresc..si totusi..nu faci nimic ca sa ma linistesc...sa astept sa treaca 5 ani sa te iubesc?M-ai derutat neincetat..m-ai derutat la infinit....si inca nimic nu s-a sfarsit....
Un comentariu:
cerul cu gust de vanilie este o poveste care va avea si continuare. pana scenariul va fi gata, iar personajele reale de data aceasta isi vor invata rolul, la fel vom invata si noi sa comunicam si sa repetam replicile pe care abia asteptam sa le punem in scena vietii... iar daca cineva ne va ajuta sa ne intelegem gandurile mai bine, atunci inseamna ca asa a ingaduit Dumnezeu... timpul nu exista decat in mnintea noastra si in schemele noastre mentale pe care ni le propunem...iar cum lumea din jur are multe cutume ce trebuie respectate pentru a nu lasa loc de "interpretari" va mai trece un timp. Pana atunci, ma vei revedea poate intr-o Duminica apropiata pe faleza de langa scoica, undeva in amurg, admirand misteriosul cer de vanilie...
Trimiteți un comentariu