lullaby

Sfarsit de septembrie obositor...ma conduce usor, usor spre dormitor...Stau putin la calculator si ma las purtata de vantul rece de toamna spre trecut, retraind si resimtind amintiri frumoase care vor ramane, sau nu, doar in memoria mea. Sunt trista azi, nu stiu ce s-a intamplat cu acel ceva frumos...29 s-a transformat acum intr-un 30 parca mult mai stralucitor si mai imposibil.
Si totusi am trimis spre univers 29 de dorinte......sunt multe zile de cand ma gandesc la ele si la ordinea lor...la prioritatea pe care fiecare din ele o merita...sunt multe zile de cand le analizez....azi, gata...le-am trimis!..Universul ne asculta pe toti......ne ordoneaza descrescator in functie de vointa pe care o avem....normal, nu ma pot compara cu voi ceilalti, incerc doar sa-mi stapanesc nerabdarea cu piesele Vondei Shepard! Restu nu conteaza, timpul le rezolva pe toate, acum tot ce pot face e sa-mi amintesc de somnul dulce din ultima vreme...de durerea puternica pe care am tot simtit-o aproape de inima mea...acolo unde nu era mana ta, cand incercai sa ma linistesti si-mi aratai fara sa vrei ca ma iubesti...

Am invatat sa ma gandesc la tine, la mine, mai putin. Dar incerc sa pun picioru' in prag si sa hotarasc pentru aman2...mancar cand am ocazia! De ce? Pentru ca e important sa fiu fericita, tu oricum esti!!!
Si totusi sunt nehotarata......astept in liniste intoarcerea dorintelor mele, implinite! si le astept gandindu-ma cum as face daca nu mi le-as fi pus, daca tu nu ai fi, daca nu ai fi fost sau daca vei disparea brusc, definitiv, pentru totdeauna din toate punctele de vedere si irevocabil..(grav)...ar fi ingrozitor de trist, perfectiunea ar disparea, as inceta sa o mai caut pentru ca as sti ca am avut-o si nu am fost in stare de ea! Si totusi astept....mai sunt cateva ore pana parasesc locul in care ma aflu acum...care poate nu face 2 bani, nu are valoare morala... dar in care ma simt excelent si in care inchid ochii si deschizandu-i vad episoade din vietile celor dragi mie, episoade de vis la care am asistat, am participat...si te las aici, unde poate nu am sa mai vin...si te las cu S si cu M:(...si-ti urez ce-mi doresc mie!!!

Ma uit spre fereastra...."sunetul ploii ma face sa ma gandesc ca as fi in bratele tale..."......e urat cand lucrurile pe care le simti tu, le spune altcineva......dar "taci si hai" sa mergem mai departe.....:|:|:|:|:|
"Vise dulci, Catalina:)"
-multumesc...:(

s(o)(ar)m(n)

E-n juru' meu o somnolenta copilareasca si molipsitoare care impinge sufletu' la odihna. Ascult in tacere si privesc totul printre gene... azi nu esti atent, vrei doar sa tintesti, nu-ti pasa ce nimeresti. Auzisem ca esti plin de sarm, am indraznit sa te testez, sa pot sa te analizez ca pe un lucru rar... E drept, ai ceva special insa esti bizar...si-acum, mergi in stanga si-n dreapta..parca te-au ametit picaturile reci si ude de ploaie de toamna. Parca te amortesc si te zapacesc. As putea sa profit! As ajunge unde mi-am dorit, dar nu-mi place sa fiu vulpe desi sunt frecvent...nu abuzez pentru ca nu e permanent! Trecem usor prin ploaia curata care spala pamantul de pacatele locatarilor neglijenti si ajungem la azavada. E mult mai bine! Putina inghetata de vanilie cu caramel, un blat rece si portocaliu de bucatarie, rochita mea pe colt, 29 si o atitudine care ma duce cu gandul la cuvantul "dor"!!! Am inchis usa incetisor si-am lasat lumina roscata sa palpaie usor.... Pielea ta arsa de soarele grecesc era catifelata, putin suparata, deranjata...dar parfumata si reuseam sa ma bucur de ea stiind prea bine ca e a mea...si usor..cand se termina bucuria adormeam...in brate calde arse de soare si stralucitoare si visam cele mai frumoase vise ale mele....
Acum cand ma gandesc la ele..realizez si incerc cam fara rezultate sa ma desprind din ele....mi-e somn si aleg sa nu mai visez cu ochii deschisi...e prea mult somn in casa asta ca sa poti sa mai rezisti...

doar multumita!

Un buchet de zambile in plina toamna si frumoasa impresie k esti fericit cand te gandesti la ce-ai trait…Imi las amintirile undeva pe o pagina de internet si incerc sa uit cum este sa traiesti cu un regret…ma bucur doar zambind de retrairile imaginare ale unor vise pe care le-am visat si care au luat sfarsit asa cum este si normal; Dar pe care, dupa cum stim cu totii...le revisam, le retraim! Stau in pat si-mi amintesc cu drag zilele de atunci, mirosul zambilelor era peste tot, desi se uscasera....niste flori care mi s-au oferit cu dezinteres si care m-au facut sa casc ochii si apoi sa-i inchid,ca sa nu opresc visele sa vina, sa nu-mi tai portia de incantare divina... M-am bucurat copilareste de povestea in care intram,...ca de un basm cu zmei, cu vrajitoare, cu zane ale florilor si printi cu stele in frunte...unde intotdeauna e cineva bun si cineva rau...aici insa toti vor sa fie buni..

Am vazut 10000 si-am mancat salata cu ceapa...multa! apoi m-am simtit ca acasa..unde ma astepta mama cu alta salata, fara ceapa! Mi-a fost iarasi pofta, am revenit unde trebuia sa nu revin desi a fost bine si cum am ales eu sa fac.....De data asta m-am simtit mai bine ca acasa!!! M-am simtit precum intr-o casa cu suflet.. Un suflet mare de care nu mai intalnim azi...

Si s-a facut frig, acum florile nu-si mai pastreaza parfumul...il poarta prin multe tari, pe meleaguri indepartate, pe insule vizitate de oameni cu ochii frumosi, cu ochii verzi, si albastrii...cu ochii ca toata privelistea din jurul insulei....azi, florile sunt triste...uscate si fara parfum...nu-mi vor mai lumina privirea dimineata....Ma vor lasa sa ma gandesc la tine si la mine..si la zambilele de primavara asezate intr-o piata de maini imbatranite de ani de munca...Toamna ma face sa ma alimentez din amintiri.. ma face sa las vantu sa treaca pe langa mine si sa inaintez prin el cu nepasare...toamna ma face sa rad sec si sa fiu doar multumita....

Vreau 29 de buchete si-as putea sa fiu si fercita!

to be cont...

Este fix 11:29….data…? hmmm…maine e in 29….auirea! O sa fie Dj Optick la fel de aproape ca data trecuta, ca acum 6luni…Pentru cine vine sa mixeze ? Pentru sufletele pierdute ale unui oras fara viitor…sunt si eu printre ele, uneori, doar ca spiritul meu nu este ucis de aceasta muzica…

« Muzica asta distruge spiritul »,mi-ai zis….cand mergeam spre casa, demult, si ascultam o piesa a celor de la Ice Mc, Give me the light, drept consolare…si..eram concentrate la intunericul din jur….era de neinchipuit…ma pierdeam in el ca in…ca in piscina…de data asta cu o apa neagra, care te speria…prin care nu numai ca nu puteai vedea clar…nu vedeai nimic….ascultam doar piesa,nu se potrivea cu starea mea de somnolenta afumata, dar imi placea,ma linistea…tu ma tineai de mana, nu te puteam privi, era mult prea tarziu ca sa te pot distinge, doar ochii iti sticleau….si..auzeam piesa incet…timpanul meu era amortit de Dj Optick. Am inchis ochii treptat,printre gene totul parea mai colorat ; farurile-un curcubeu imaculat, intregul drum parea a fi un zbor spre nicaieri, atat de lin si-atat de fascinant.. imi era somn dar am decis sa mai rezist si cand am deschis ochii eram deja intr-un vis.. trecuse ceva timp….acum era o bucata mare de panza, alba…plutind parca deasuprea mea, mangaindu-ma usor precum o adiere de vant…era foarte placut. Nu dormeam…mi-ai punctat acest aspect ca sa ma pot bucura ! Pana la urma era importanta doar fericirea mea…cred ca nu numai pt mine ! Eram hipnotizata de atingeri ciudate, foarte catifelate…precum pielea ta fina…precum toamna ce vrea sa vina…nu stiam ce urmeaza, era doar un vis ce se va termina repede..ma bucuram totusi de el ca si cand nu se va repeta… desigur,el VA MAI URMA !