revenire:)

E tarziu...visez sa fiu in alta parte...acum...acolo! nu-mi place sa traiesc un vis nesigur...care ma poate face sa ard de bucurie si-apoi sa ma trezesc transpirata de suparare...nu-mi plac diminetile cand nu m-am odihnit suficient...nu ma odihnesc niciodata dak nu sunt cu tine..parca mi-e greu sa adorm fara puful alb si inecator de animal...si merg pe strada uneori si nu-mi pasa de trecatori..m-am "orashenizat"....aud doar motoarele ce trec pe langa mine..evident,ma gandesc la tine..si totusi stiu k toate astea sunt doar in mintea mea...sunt prea slaba ca sa pot trai asa..va fi greu dak nu voi face ceva....adopt o privire imposibila si sunt sigura ca ma va apara....altceva? as putea in momentele de criza sa merg acolo..unde "sharpele iese din gaura"...sa privesc cerul, si sa fiu speriata ca in mod ciudat nu mai e nimeni cu mine in "sharpe"-le aglomerat...ca si cum m-ar fi inghitzit...pt ce doar pe mine? pentru....ultima data.. pana la revenire...

si-acum privesc spre telefon..29….ha...sa zic 39,de ore?:))...ma port copilareste,e ciudat k nu intelege nimeni ce am...doar eu...si totusi ma simt mai bine...mesaj...mesaj am trimis eu.......raspuns?....raspuns alta data.........sunt fraiera.....ma schimb?...da, ma schimb!!!! cum?...cum pot.......pot cum vreau…vreau knd imi doresc, dar nu-mi doresc niciodata k mi-e frik de dorinte pentru ca uneori aduc lucruri suplimentare…..

Mi-am dorit 29 si-am avut, mi-am dorit 39 si nu mi-a placut…acum ce-mi doresc? Acum imi doresc o viata funny care sa se termine cu multe zambete…evident..mi-o imaginez de cate ori vreau…doar inchid ochii si visez…am luat lectii pentru asta, nu e complicat…nu iti creezi doar o imagine in minte care sa te introduca intr-un anumit peisaj,nu e suficient…trebuie ca la un moment dat sa simti chestii…sa le simti pe pielea ta desi nu are nimeni si nimic contact cu ea…e prea complicat sa pot explica…si acum imi ramane sa ma las purtata de val…spre un vis banal de care nu am habar....

good night!

24 nov:)

24 Noiembrie, o zi nesemnificativa, a 328 a din calendar....mai sunt 37 de zile pana la sfarsitul anului 2 9:). E noapte, intunericul a pus stapanire pe tot ceea ce se afla dincolo de fereastra mea...Unde ma aflu eu e lumina, nu de la becuri si alte luminite, e de la starea mea de spirit...Ascult din nou muzica alexandrina si visez vise de noapte si in miezul zi....si cand ma trezesc din ele tresar amortita si speriata ca ceea ce se intampla in vis nu se va intampla in nicio alta parte...Dar ma simt nespus de bine, am fost departe cu mine..cu mine si cu tine si cu suflul vantului si fulgii de zapada, am fost unde lumea nu poate sa ma vada, unde nu e nicio strada, niciun zgomot de masina, niciun rau ce poa'sa vina...Si priveam spre cer, era un ocean de stele, toate ale mele, straluceau pline de ele si priveau cu superioritate oamenii pusi pe fapte...Am avut un zambet larg pe fata, instalat bine precum o masca.. Acum, am acelasi zambet si-l sustin cu tarie cu dorinta sa mai fie!... Sunt insa intr-un alt loc, undeva la bloc, nu pe bloc, poate sub bloc....si stau in pat si-mi amintesc privind un con de munte cum imi rataceam gandurile uitandu-ma in jurul meu...si cum pluteau deasupra mea pasari cu cioc negru si oameni cu rucsaci plini de panze zburatoare, care se intreapta mereu spre soare si...zambesc adormita.......sunt o zapacita...:|

lullaby

Sfarsit de septembrie obositor...ma conduce usor, usor spre dormitor...Stau putin la calculator si ma las purtata de vantul rece de toamna spre trecut, retraind si resimtind amintiri frumoase care vor ramane, sau nu, doar in memoria mea. Sunt trista azi, nu stiu ce s-a intamplat cu acel ceva frumos...29 s-a transformat acum intr-un 30 parca mult mai stralucitor si mai imposibil.
Si totusi am trimis spre univers 29 de dorinte......sunt multe zile de cand ma gandesc la ele si la ordinea lor...la prioritatea pe care fiecare din ele o merita...sunt multe zile de cand le analizez....azi, gata...le-am trimis!..Universul ne asculta pe toti......ne ordoneaza descrescator in functie de vointa pe care o avem....normal, nu ma pot compara cu voi ceilalti, incerc doar sa-mi stapanesc nerabdarea cu piesele Vondei Shepard! Restu nu conteaza, timpul le rezolva pe toate, acum tot ce pot face e sa-mi amintesc de somnul dulce din ultima vreme...de durerea puternica pe care am tot simtit-o aproape de inima mea...acolo unde nu era mana ta, cand incercai sa ma linistesti si-mi aratai fara sa vrei ca ma iubesti...

Am invatat sa ma gandesc la tine, la mine, mai putin. Dar incerc sa pun picioru' in prag si sa hotarasc pentru aman2...mancar cand am ocazia! De ce? Pentru ca e important sa fiu fericita, tu oricum esti!!!
Si totusi sunt nehotarata......astept in liniste intoarcerea dorintelor mele, implinite! si le astept gandindu-ma cum as face daca nu mi le-as fi pus, daca tu nu ai fi, daca nu ai fi fost sau daca vei disparea brusc, definitiv, pentru totdeauna din toate punctele de vedere si irevocabil..(grav)...ar fi ingrozitor de trist, perfectiunea ar disparea, as inceta sa o mai caut pentru ca as sti ca am avut-o si nu am fost in stare de ea! Si totusi astept....mai sunt cateva ore pana parasesc locul in care ma aflu acum...care poate nu face 2 bani, nu are valoare morala... dar in care ma simt excelent si in care inchid ochii si deschizandu-i vad episoade din vietile celor dragi mie, episoade de vis la care am asistat, am participat...si te las aici, unde poate nu am sa mai vin...si te las cu S si cu M:(...si-ti urez ce-mi doresc mie!!!

Ma uit spre fereastra...."sunetul ploii ma face sa ma gandesc ca as fi in bratele tale..."......e urat cand lucrurile pe care le simti tu, le spune altcineva......dar "taci si hai" sa mergem mai departe.....:|:|:|:|:|
"Vise dulci, Catalina:)"
-multumesc...:(

s(o)(ar)m(n)

E-n juru' meu o somnolenta copilareasca si molipsitoare care impinge sufletu' la odihna. Ascult in tacere si privesc totul printre gene... azi nu esti atent, vrei doar sa tintesti, nu-ti pasa ce nimeresti. Auzisem ca esti plin de sarm, am indraznit sa te testez, sa pot sa te analizez ca pe un lucru rar... E drept, ai ceva special insa esti bizar...si-acum, mergi in stanga si-n dreapta..parca te-au ametit picaturile reci si ude de ploaie de toamna. Parca te amortesc si te zapacesc. As putea sa profit! As ajunge unde mi-am dorit, dar nu-mi place sa fiu vulpe desi sunt frecvent...nu abuzez pentru ca nu e permanent! Trecem usor prin ploaia curata care spala pamantul de pacatele locatarilor neglijenti si ajungem la azavada. E mult mai bine! Putina inghetata de vanilie cu caramel, un blat rece si portocaliu de bucatarie, rochita mea pe colt, 29 si o atitudine care ma duce cu gandul la cuvantul "dor"!!! Am inchis usa incetisor si-am lasat lumina roscata sa palpaie usor.... Pielea ta arsa de soarele grecesc era catifelata, putin suparata, deranjata...dar parfumata si reuseam sa ma bucur de ea stiind prea bine ca e a mea...si usor..cand se termina bucuria adormeam...in brate calde arse de soare si stralucitoare si visam cele mai frumoase vise ale mele....
Acum cand ma gandesc la ele..realizez si incerc cam fara rezultate sa ma desprind din ele....mi-e somn si aleg sa nu mai visez cu ochii deschisi...e prea mult somn in casa asta ca sa poti sa mai rezisti...

doar multumita!

Un buchet de zambile in plina toamna si frumoasa impresie k esti fericit cand te gandesti la ce-ai trait…Imi las amintirile undeva pe o pagina de internet si incerc sa uit cum este sa traiesti cu un regret…ma bucur doar zambind de retrairile imaginare ale unor vise pe care le-am visat si care au luat sfarsit asa cum este si normal; Dar pe care, dupa cum stim cu totii...le revisam, le retraim! Stau in pat si-mi amintesc cu drag zilele de atunci, mirosul zambilelor era peste tot, desi se uscasera....niste flori care mi s-au oferit cu dezinteres si care m-au facut sa casc ochii si apoi sa-i inchid,ca sa nu opresc visele sa vina, sa nu-mi tai portia de incantare divina... M-am bucurat copilareste de povestea in care intram,...ca de un basm cu zmei, cu vrajitoare, cu zane ale florilor si printi cu stele in frunte...unde intotdeauna e cineva bun si cineva rau...aici insa toti vor sa fie buni..

Am vazut 10000 si-am mancat salata cu ceapa...multa! apoi m-am simtit ca acasa..unde ma astepta mama cu alta salata, fara ceapa! Mi-a fost iarasi pofta, am revenit unde trebuia sa nu revin desi a fost bine si cum am ales eu sa fac.....De data asta m-am simtit mai bine ca acasa!!! M-am simtit precum intr-o casa cu suflet.. Un suflet mare de care nu mai intalnim azi...

Si s-a facut frig, acum florile nu-si mai pastreaza parfumul...il poarta prin multe tari, pe meleaguri indepartate, pe insule vizitate de oameni cu ochii frumosi, cu ochii verzi, si albastrii...cu ochii ca toata privelistea din jurul insulei....azi, florile sunt triste...uscate si fara parfum...nu-mi vor mai lumina privirea dimineata....Ma vor lasa sa ma gandesc la tine si la mine..si la zambilele de primavara asezate intr-o piata de maini imbatranite de ani de munca...Toamna ma face sa ma alimentez din amintiri.. ma face sa las vantu sa treaca pe langa mine si sa inaintez prin el cu nepasare...toamna ma face sa rad sec si sa fiu doar multumita....

Vreau 29 de buchete si-as putea sa fiu si fercita!

to be cont...

Este fix 11:29….data…? hmmm…maine e in 29….auirea! O sa fie Dj Optick la fel de aproape ca data trecuta, ca acum 6luni…Pentru cine vine sa mixeze ? Pentru sufletele pierdute ale unui oras fara viitor…sunt si eu printre ele, uneori, doar ca spiritul meu nu este ucis de aceasta muzica…

« Muzica asta distruge spiritul »,mi-ai zis….cand mergeam spre casa, demult, si ascultam o piesa a celor de la Ice Mc, Give me the light, drept consolare…si..eram concentrate la intunericul din jur….era de neinchipuit…ma pierdeam in el ca in…ca in piscina…de data asta cu o apa neagra, care te speria…prin care nu numai ca nu puteai vedea clar…nu vedeai nimic….ascultam doar piesa,nu se potrivea cu starea mea de somnolenta afumata, dar imi placea,ma linistea…tu ma tineai de mana, nu te puteam privi, era mult prea tarziu ca sa te pot distinge, doar ochii iti sticleau….si..auzeam piesa incet…timpanul meu era amortit de Dj Optick. Am inchis ochii treptat,printre gene totul parea mai colorat ; farurile-un curcubeu imaculat, intregul drum parea a fi un zbor spre nicaieri, atat de lin si-atat de fascinant.. imi era somn dar am decis sa mai rezist si cand am deschis ochii eram deja intr-un vis.. trecuse ceva timp….acum era o bucata mare de panza, alba…plutind parca deasuprea mea, mangaindu-ma usor precum o adiere de vant…era foarte placut. Nu dormeam…mi-ai punctat acest aspect ca sa ma pot bucura ! Pana la urma era importanta doar fericirea mea…cred ca nu numai pt mine ! Eram hipnotizata de atingeri ciudate, foarte catifelate…precum pielea ta fina…precum toamna ce vrea sa vina…nu stiam ce urmeaza, era doar un vis ce se va termina repede..ma bucuram totusi de el ca si cand nu se va repeta… desigur,el VA MAI URMA !

X-men

Mi-am cumparat ochelarii speciali...vad prin ei oamenii cei invizibili..care nu vor sa iasa din ceata, nu au curaj sa faca umbra, nu stiu sa treaca prin viata! Esti printre ei....sunt atenta la tine, te stiu foarte bine desi esti enigmatic...ti-am retinut numaru de la masina, am sa uit primele litere...ACUM?! Transmit catre creier dorinta mea...normal ca tot ce-mi doresc se intampla, universul este ascultator! Cand mi te-am dorit pe tine te-am avut, cand nu te-am mai vrut te-am pierdut, sau da...mai bine zis nu te-am mai avut:)...bun, revenind...constat cu stupoare ca acum, dupa ce m-am invartit cu minte in alte parti...acum, mai ai la numarul de la masina doar ..U!
clar imi va fi imposibil sa te mai identific...in aceasta lume sunt sute cu ..U! Am scapat de un stres...

Acum..urmeaza 29...

ce sa fac cu 29? 29 la ceas, 29 la temperatura, 29 la exercitiile de personalitate, la numere de telefoane, 29 pe tricouri, pe afise, pe sosete, pe ambalajele cu multe calorii...29 in mintea mea, in mintea ta...ca cititor....prietenele mele...si-n mintea lor....29 la mine in telefon.....si blogu meu...e tot, un mare 29!

Plec in parc!

Imi dau intalnire cu X-men...!! Am vorbit cu un ingeras, un copilas...se lupta cu fortele raului gandindu-se la dusmanii lui...mi-a povestit cu lux de amanunute..mi-a aratat chiar pentru cateva secunde: ....te concentrezi, iti fixezi privirea spre nicaieri, inchizi ochii si vor aparea in fata ta..apoi, tu...mai puternic decat ei, prin bunatatea sufletului tau....ii infrangi cu o singura suflare...deschizi ochii si ramane in urma lor un fulg alb care se clatina usor....tot mai usor....si se aseaza pe pamant...il mai misca apoi doar adierea de vant, niciun suflet nu-i mai da viata, viata aceea pe care o ai tu... Si te gandesti intr-un tarziu...de unde a venit fulgul cel alb, mic si fin....din intunericul "nicaieri"-ului in care ai privit? sau l-a lasat un Inger drag, cand a venit:)?
Acum... am experimentat; functioneaza...am fulgul in mana, e pufos...ma simt ca intr-un pat frumos, ca cel din camera mea...rotund, mare si pufos ca norisorii pe care i-am tot incercat timp de 5luni...e alb...se vede albul si cand am ochii inchisi....sa-mi dau ochelarii jos si sa-i deschid....o sa ma bucur de ceva ce nu am mai vazut...un fulg de inger!
1,2,3... un ochisor,doi ochisori....hiiii......si fulgul:-o?
- e pe invisible:(

Azi,gata!

Incerc sa uit de tine ancorandu-ma in inimile altor oameni mai normali, nu la fel de ireali... Mi-am propus asta de ceva timp, am facut plan de bataie, cu pix si cu foaie...Am notat fara rusine tot ce imi place la tine.....sunt mult prea multe de nemaivazut...si mereu am impresia ca te-am avut...dar, esti de negasit, de necucerit:|...nu renunt usor la tine, nu-mi place sa pierd ce nici nu am avut...insa sunt prea multe care s-au petrecut, de necrezut! Am stat de vorba cu o Capra, inteligent animal, si cu mult suflet..cum rar se mai intalnesc...i-am povestit despre tine, putin si despre mine....era incantata de personalitatea mea, dezamagita de a ta, spunea ca pari a fi perfect, si ca esti doar putin defect... ca uneori te certi cu o vaca si ca a cam inceput sa-ti placa. Urat lucru pentru un tip ca tine, venit din lumea ireala pentru mine.... Dar trec peste Capra binevoitoare si gandesc la rece...e greu sa scap de tine, te tot tii dupa mine..mi-ai scris azi sute de cuvinte, nu-i bine... niciunu parca nu era fix pentru mine. M-ai ametit cumplit, apoi...ai adormit! Somn usor...pentru azi s-a sfarsit!

melodii "alexandrine"

Am ferestrele deschise....curentul care se face, provoaca vibratii jaluzelelor mele, ele se misca in ritmul muzicii "alexandrine" care urla in urechile vecinilor...Sunt deprimata, inca mai astept sa apari, asa cum au anuntat la stiri, din intunericul de nedescris al noptilor de vara lasand in urma ta o dara de lumina, la fel ca stelele de pe cer care incearca treptat sa coboare in lumea noastra trista aducand cu ele indepliniri a zeci si sute de dorinte! Ale mele oare cand se vor indeplini...? E putin trecut de ora la care nu mi-ai zis ca vei veni, 29 de minute am sa te mai pot astepta! Acum, privind ticaitul celor 29, pe care as dori sa le opresc in loc pentru a evita o dezamagire, mi-am facut de lucru alaturi de cei care fac parte din realitate, tu faci parte din povesti! Si zambesc fals redactand mesaje care vindeca dureri de urechi...mi se raspunde cu pupincozauri uriasi veniti din trecut, meniti sa trezeasca amintiri si sa provoace frisoane precum face adierea usoara de vara trecuta, parca prea devreme. Mi-am luat suc de portocale rosii si biscuiti cu gem de afine...doua bunatati vor indulci asteptarea unui moment care cu siguranta nu merita asteptat... Vreau sa-mi imaginez,uitandu-ma la televizorul proaspat deconectat de la orice sursa de energie elecrica,ca si cum as vedea un film....o revelatie a viitorului...vreau sa vad cum vii zambind la usa mea si cum ma-ntrebi cu dezinteres ce fac...neplacut moment:|! Ai sa ridici sprancenele curioase si-ai sa-mi spui vioi ca totul e ok in viata ta...dar ce e "totul" pt tine? Eu vad "totul"-ul tau ca pe un dezastru..nimic clar, nimic concret...doar asteptarea insuportabila a trecerii timpului. Da, privesc din punctul meu de vedere fara sa stiu ce-ti mai face placere....
Admir in continuare in tacere, se aude doar rontaitul biscuitilor care te duce spre o seara in parc, cu multa lume, cu oameni fericiti...dar stai, sunt doar in dormitor cu 29 de biscuiti! Ecranu e tot mai negru, noaptea a pus stapanire pe incapere, las 'concentratia' pentru mai tarziu si inchid ochii....acum parca e mai lumina, se vede o fata senina....imi zambeste frumos si ma strange la piept, parca totul devine perfect! Dar brusc ma sperii din inchipuire si constat cu uimire...suna interfonul!...oh,God!

good night!

Acum sunt fericita...mai tarziu nu voi mai fi....

Ai venit cum nu s-a mai intamplat niciodata, impins de propriile-ti dorinte si nu-mi venea sa cred! Ai sunat cu o voce pe care cu greu am recunoscut-o si m-ai intrebat unde sunt....Nu-ti era bine, mi-am dat seama de la inceput..motiv pt care am lasat totul balta si-am acceptat sa te vad..desi imi pusesem in gand sa termin totul inainte parca sa inceapa prea bine...Era clar ca aveai nevoie de cineva aproape...cand te-am vazut m-am convins de asta complet! Nu stiu insa daca acel cineva vroiai sa fiu chiar eu..sau era doar o alegere intamplatoare:), dar am sa aflu curand! Pe parcursul discutiilor am realizat ca aveai nevoie de cineva de incredere, sunt!dar numai asta iti trebuia, increderea? Te priveam, erai lipsit de puteri, cum nu ai mai fost niciodata. Nu mi-a placut sa te vad asa, ochii tai in care ma pierdeam de fiecare data acum erau tristi, negri...neatenti....se pierdeau in intunericul noptii din care venisei...ma cucereai de data asta cu tacerea ta, cu bataile inimii tale obosite, cu tristetea din privire, cu multumirea de pe zambetul tau atunci cand te imbratisam,...te dominau stari contradictorii; pe mine, aceleasi stari ma fascinau...m-am bucurat pentru ca ti-am fost alaturi, te-am ajutat sa inchizi ochii, cand i-ai deschis...mi-ai zambit, am mancat ciocolata si din nou am adormit....am visat mult si bine, eram in brate la tine...