E soare,stau ca fraiera pe o piatra mare....mai mare decat fundul meu mic;stau in bataia de joc a vantului care sufla puternic. Simt cum aduce cu el sute de ganduri...si-apoi pleaca cu ele la fel de vioi cum a venit.... Miroase bine,a fericire,a iubire inselatoare... intotdeauna am interpretat ce-a fost rau ca fiind bine...poate fi o calitate,privesc lucrurile pozitiv!
Ma uit in jur...in dreapta "vad" vantul,apa miscatoare...e multa viata, pasari, broscute, multe vietati! Privesc in stanga, ba nu, nu pot sa privesc...vad doar un fluture alb care se lupta cu vantul si undeva in spate, esti tu....privirea ta seaca, rece...VERDE! Imi zambesti,e fals? Nu stiu,dar mi-ar placea sa continui!
Ma hotarasc sa plec,esti prea aproape si asta ma tulbura! E mult mai bine sa ma indepartez si sa-mi revin la starea mea..plina de viata si de vise!
E complicat!!!! Ca sa trec de tine trebuie sa fie exact pe langa tine...mereu imi stai in cale si totusi nu-mi stai. Esti aproape si esti departe. Existi si totusi nu vei fi niciodata acolo unde ar trebui.Oare de ce?
Imi continui drumu sfioasa, privind cerul. Un nor mare aduce umbra!Nu-mi place...Fiinta mea priveste speriata in jur...cauta raza aceea de soare care trebuie sa existe, mai ales acum...sa fie ca o sursa de putere in depasirea atator obstacole! Imi fac curaj si scap de cele 129 de batai de inima pe minut....numarul scade la mai bine pt corpul meu...pt sufletul meu poate la mai rau...acum tu nu mai esti! Continui sa caut raza de soare...o zaresc si incerc sa o prind din urma,din umbra...mai scriu 2 randuri intr-un moment de inspiratie si privesc in urma cu speranta ca vei mai aparea odata....nu esti....nici nu vei fi....Doar fluturele cel alb a venit dupa mine...poate cu aceiasi putere de a ridica razele zambetului si intensitatea emotiei la sonoritate mea 'surda'...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu