Mda...ar fi cazul ca interlocutorul meu imaginar sa fie atent-imi asez cu gravitate picior peste picior si afirm:" E imposibil sa simplifici lucrurile pe de-a-ntregul! Mai totdeauna se intampla ca simplificarea unei parti sa provoace complicarea alteia. Cand te apuci de asa ceva e bine sa o faci in urma unui strict calcul probabilistic, sa te convingi daca merita!". Eu una incerc uneori mici nostalgii, alteori regret comoditatea vietii mele anterioare, dar una peste alta, cate avantaje!!! Simt un avant retoric! Viata mea anterioara n-a fost atat de trandafirie pe cat incerc sa mi-o inchipui....dar cred ca as putea sa intervin in guvernarea ei!
Am analizat totul din prisma mea, o tanara de nici 20 de ani si-am hotarat sa plec la drum...Privesc pe geam, s-au intamplat lucruri urate aici unde ma aflu...locul in care am mai fost si in care urmeaza sa poposez din nou....Ma gandeam cum de am ajuns sa merg pe urmele mele...sunt convinsa ca nu este un plan de-al meu, tind sa cred ca este al altcuiva...dar nu inteleg de ce trebuie sa joc si eu un rol in povestea aceasta... nu inteleg de ce trecutul imi face adesea cu ochiul doar ca sa ma amageasca....sunt convinsa ca el, trecutul, va ramane acolo unde este si ca orice lucru mi s-ar intampla si orice schimbari ar interveni in viata mea... situatia la care ma gandesc acum nu se va schimba absolut deloc...Sa zicem ca sunt prudenta...Prudenta te indeamna sa eviti zgomotele,(asta am facut eu plecand de acasa)...Tot ea te avertizeaza ca e de preferat sa mergi, modest, pe marginea aleii.... Azi aleile incep sa prinda viata, n-am sa pot sa le traversez lipsita de interes!
Si daca stau sa ma gandesc mai bine...am ajuns aici pe urmele lui...si in jurul meu ma intalnesc cu chipul lui imposibil....inexistent pentru mine....Trist!
2 comentarii:
sunt curios daca ai interpretat corect anumite paragrafe care te cam vizeaza direct... stiu ca desi pare nebunesc, (exista doar un singur om pe lumea asta care ma intelege, un bun prieten de-al meu), in singurataea mea ce tinde sa devina cronica, inima mea este plina de ea...iar tu, esti legatura mea directa cu ea... si tot ceea ce fac, chiar si mai ales ceea ce NU fac este pentru ca ceea ce simt desi am explicat in mii de feluri aici, nu m-ar putea intelege multa lume, ba m-ar conidera nebun sau din alte categorii penale... de asta poate, cand citesc ceea ce scrii ma gandesc in imaginatia mea bolnava uneori, ca este si ea acolo in cuvintele tale... e un fel de regasire a sufletului meu cu ce si-ar dori el mai mult, e poate una din putinele bucurii pe care le traiesc in perioada asta ciudata din viata mea. speram sa aflu macar daca i-ai transmis ce te-am rugat de Craciun, dar poate ca nu merit sa stiu nici macar asta... iti multumesc pentru tot. poate ca asa e mai bine sa fie... nu stiu... Dumnezeu stie mai bine de ce...
...si totusi, poate primavara asta imi va vesti din nou un zambet pe chipul meu trist si amagit de viata... imi ramane cainta si credinta inspre o altfel de dimineata de Duminica, fara lacrimi amare... sa visezi frumos in seara asta, poate al un milion unu-lea vis dintr-o noua viata !
Trimiteți un comentariu