Am obosit...

Nici in seara asta nu ma simt in forma, imi compun frazele cu oarecare dificultate. Cuvintele mele sovaie si vorbesc parca mai putin bine ca de obicei...De vina e vremea, fara indoiala...se respira greu, aerul e apasator, parca-l simt cum imi striveste pieptul, melancolia pune stapanire pe mine...din nou...si iar ma razbun pe tastele dezordonate care vor, nu vor se lasa atacate...
M-am gandit azi la prima dimineata...cum mi-a venit in minte? Cum vin toate gandurile nedorite.... Exact asa s-a intamplat si cu tine, pur si simplu ai aparut in fata ochilor mei...plin de tine, ca doar te simti cel putin bine...M-ai abordat scurt, dar la obiect...ai fost suficient de concret, dar ai bautut si apropouri discret,indecent...!!! DE CE?....acum ma gandesc ce-am mai facut de ai reaparut... aceiasi fantoma care ma bantuie de un an...si cu care de ceva timp ma intelegeam... practic fara sa vorbim stabilisem sa nu ne mai intalnim, ai reusit insa sa iti incalci toate regulile de spirit neautorizat si ai intrat din nou la mine in cap...ce-am sa ma mai fac? Am nevoie de luni si de zile sa uit din nou de tine, sau sa ma consolez spunandu-mi k nu-i bine...Pana atunci insa ma opresc...E gresit sa te mai iubesc,am stupid sa cred ca semeni cu tata, m-am saturat sa ma gandesc ca ai pe alta....Am obosit, nu pentru ca am vorbit, doar gandul ca mai am atatea de spus m-a obosest atat de tare...