Where are you this moment… only in my dreams You're missing, but you're always a heartbeat from me. I'm lost now without you, I don't know where you are I keep watching, I keep hoping, but time keeps us apart…
Is there a way I can find you ? Is there a sign I should know ? Is there a road I could follow, to bring you back home ?
To me... . “If I could be where you are” - Enya
Departe de atingerea mainilor mele ce mangaie acum durerea unui suflet blocat undeva in Univers, departe de aproapele unui cuget rusinat de a mai vibra, departe de acordurile naturale ale unei tonalitati care defineste lin iubirea mea esti tu, impreuna cu mica mea buburuza domnisoara. Ma incearca din nou visul in care apari si dispari, fara sa imi spui ‘la revedere’… iar gandul tau curat zboara catre mine, vestit gingas de mica mea buburuza domnisoara… sau poate doar asa vrea inima mea sa fie… Acordurile despre care iti tot spuneam sunt acum mai timid inganate de mai multe viori si de o voce interioara ce inca mai razbate dincolo de mine, dincolo de neputinta care inca imi domina spiritul. Ele descriu totusi o singura intrebare si un singur raspuns care sa ma ajute sa imi regasesc drumul catre tine.
Nu-i asa ca toate astea se vor termina intr-o zi ? Nu-i asa ca rostul atent ales de Dumnezeu pentru tot ce se intampla il voi intelege in ziua in care manutele tale se vor intalni din nou cu ale mele ? Nu-i asa ca incepi incet, incet sa ma intelegi ?... macar un pic ?...
Sunt un sufletel ce isi alinta micul strop de visare ce i-a mai ramas, alaturi de armoniile ce acopera cald sunetele ascutite si bruiajele citadine din jur. Imi caut acel dram de energie care sa ma readuca la viata, sa imi reactiveze simturile, sa iti scriu din nou in fiecare zi, sa stii mereu ca sunt aproape de tine chiar daca deja simti acest lucru in ciuda momentului greu care ma apasa. Printre lacrimile limpezi care isi fac loc printre cuvinte si gandul de multumire pe care il trimit cu recunostinta si trist ca nu pot sa intorc macar cu o floricica alba emotia ce ma cuprinde, las armoniile si viorile sa vorbeasca si sa spuna ceea ce cuvintele nu pot face. E atat de bine sa stii ca cineva se gandeste catusi de putin la tine, ca iti vrea binele, ca simte alaturi de tine si ca iti impartaseste trairile… daca ar stii acel cineva cat de aproape ma simt de tine si cat de complicata este coincidenta unui f-ulg argintiu poate ca m-ar certa din nou, insa nu cu rautate, ci cu o gentilete delicata asemenea aripioarelor unei mici buburuze domnisoare.
Exista oare o cale sa te pot gasi ? Exista oare un mod prin care sa fiu acolo unde esti tu acum si sa pot sa iti privi chipul si zambetul tau senin ? Exista oare un raspuns la toate astea ?!
Adierile reci ale toamnei care isi fac loc printre razele de soare cu dinti sper sa imi alunge frunzele ruginii ce imi acopera inima, lasand loc unei noi primaveri rotunde si care sa puna capat unui douazecisinoua acid de care parca as vrea sa uit cat mai repede. Poate dupa dusul rece care mai prinde bine cateodata – de n-ar mai veni vreodata, va aduce dupa sine un nou val azur ce isi va defini combinatia optima intre alb si albastru, colorandu-mi din nou viata si spaland toate nuantele de gri din sufletul meu.
Si tie iti doresc la fel sa ai parte de cat de mult bine, asemenea gandului tau curat pe care mi-l trimiti si ma faci sa tresar ca un copil, pana cand ne vom intalni vor trece toate relele si atunci vom rade si ne vom aduce aminte de momentul asta ca si cum mana mea ar prinde-o acum pe a ta si am face timpul sa stea in loc macar si un minut, micuta mea buburuza domnisoara :)
Un comentariu:
My Little Lady Bug
Motto :
Where are you this moment… only in my dreams
You're missing, but you're always a heartbeat from me.
I'm lost now without you, I don't know where you are
I keep watching, I keep hoping, but time keeps us apart…
Is there a way I can find you ?
Is there a sign I should know ?
Is there a road I could follow,
to bring you back home ?
To me...
.
“If I could be where you are” - Enya
Departe de atingerea mainilor mele ce mangaie acum durerea unui suflet blocat undeva in Univers, departe de aproapele unui cuget rusinat de a mai vibra, departe de acordurile naturale ale unei tonalitati care defineste lin iubirea mea esti tu, impreuna cu mica mea buburuza domnisoara. Ma incearca din nou visul in care apari si dispari, fara sa imi spui ‘la revedere’… iar gandul tau curat zboara catre mine, vestit gingas de mica mea buburuza domnisoara… sau poate doar asa vrea inima mea sa fie… Acordurile despre care iti tot spuneam sunt acum mai timid inganate de mai multe viori si de o voce interioara ce inca mai razbate dincolo de mine, dincolo de neputinta care inca imi domina spiritul. Ele descriu totusi o singura intrebare si un singur raspuns care sa ma ajute sa imi regasesc drumul catre tine.
Nu-i asa ca toate astea se vor termina intr-o zi ? Nu-i asa ca rostul atent ales de Dumnezeu pentru tot ce se intampla il voi intelege in ziua in care manutele tale se vor intalni din nou cu ale mele ? Nu-i asa ca incepi incet, incet sa ma intelegi ?... macar un pic ?...
Sunt un sufletel ce isi alinta micul strop de visare ce i-a mai ramas, alaturi de armoniile ce acopera cald sunetele ascutite si bruiajele citadine din jur. Imi caut acel dram de energie care sa ma readuca la viata, sa imi reactiveze simturile, sa iti scriu din nou in fiecare zi, sa stii mereu ca sunt aproape de tine chiar daca deja simti acest lucru in ciuda momentului greu care ma apasa. Printre lacrimile limpezi care isi fac loc printre cuvinte si gandul de multumire pe care il trimit cu recunostinta si trist ca nu pot sa intorc macar cu o floricica alba emotia ce ma cuprinde, las armoniile si viorile sa vorbeasca si sa spuna ceea ce cuvintele nu pot face. E atat de bine sa stii ca cineva se gandeste catusi de putin la tine, ca iti vrea binele, ca simte alaturi de tine si ca iti impartaseste trairile… daca ar stii acel cineva cat de aproape ma simt de tine si cat de complicata este coincidenta unui f-ulg argintiu poate ca m-ar certa din nou, insa nu cu rautate, ci cu o gentilete delicata asemenea aripioarelor unei mici buburuze domnisoare.
Exista oare o cale sa te pot gasi ? Exista oare un mod prin care sa fiu acolo unde esti tu acum si sa pot sa iti privi chipul si zambetul tau senin ? Exista oare un raspuns la toate astea ?!
Adierile reci ale toamnei care isi fac loc printre razele de soare cu dinti sper sa imi alunge frunzele ruginii ce imi acopera inima, lasand loc unei noi primaveri rotunde si care sa puna capat unui douazecisinoua acid de care parca as vrea sa uit cat mai repede. Poate dupa dusul rece care mai prinde bine cateodata – de n-ar mai veni vreodata, va aduce dupa sine un nou val azur ce isi va defini combinatia optima intre alb si albastru, colorandu-mi din nou viata si spaland toate nuantele de gri din sufletul meu.
Si tie iti doresc la fel sa ai parte de cat de mult bine, asemenea gandului tau curat pe care mi-l trimiti si ma faci sa tresar ca un copil, pana cand ne vom intalni vor trece toate relele si atunci vom rade si ne vom aduce aminte de momentul asta ca si cum mana mea ar prinde-o acum pe a ta si am face timpul sa stea in loc macar si un minut, micuta mea buburuza domnisoara :)
http://bogdan-oancea.blogspot.com/2009/10/my-little-lady-bug.html
Trimiteți un comentariu