Piesele de pe tabla mea de sah nu-si mai respecta drepturile ..mutarile lor nu mai sunt corecte! Numarul jucatorilor a crescut si sunt nereguli si nemultumiri in acest concurs in care m-am inscris si nu stiu cui sa ii relatez asta pt ca nimeni nu e dispus sa intervina. Am scris atatea in acest timp incat am decis sa sterg tot fiind ametitor de trist. B.ucati de vanilie m-au tot certat pt mutenia mea dar mai aveam nevoie si de altceva. Esenta tare pt revitalizare...nici acum nu am acumulat, insa mi-am facut curaj. Tind sa cred ca vreau, ca sa pot avea si stiu ca vointa mi-a lipsit in acest timp si poate va fi tot asa insa trebuie sa fac ceva. Sunt bine...fata mea e curatata de'o lacrima si 29 de zambete care inca ma mai urmaresc. Un ranjet de copil,un pacalici... isi tot incearca glumele aici...nu sunt naiva dar mai iau cate o plasa..e bine totusi k nu plec cu un sac intreg acasa....

Un ciripit de noapte ma trezeste din rasfatul cuvintelor si ma gadila sub palarie... Da,stiu...s-a facut tarziu!

jos...

Am ajuns tarziu acasa...acum pun cartile pe masa... constat ca ceea ce-mi doresc se poate intampla in orice secunda din viata mea...in orice moment in care imi propun sa fie cum vreau eu, in orice clipa care ma lasa sa fiu eu...insa nu pot sa inteleg de ce acest lucru nu ma multumeste...ce astept de la viata? PERFECTIUNEA? Cum visez eu ca arata ea si de ce consider ca o voi avea? Ma multumeste ideea ca va fi a mea, mi-e frica insa ca nu va fi asa...De fapt nu! nu las teama sa intervina in viata mea...am invatat de curand cum sa imi controlez viata...cu un gand.....un gand creator care te duce usor spre viitor....Schimbarile din viata mea vin si pleaca...totul pleaca aici...ca si cand, cineva le-ar face programare:).

Curand totul se va sfarsi...cand esti ce-ti doresti si nu te schimbi in bataia vantului ajungi sa te bucuri de viata...dar din nou ma afund in intunericul trist si ma macina intrebari reci si seci...de ce atunci atunci cand iti doresti sa revii la ganduri bune si frumoase...atunci cand exista un alt fel de 29 poate mai putin frustrat, mai catifelat...de ce cand mintea incepe iar sa trimita dorinte spre univers...ma pierd....ma pierd pe mine.si pe tine din nou si pe 29 cel nou....si toate ideile din mintea mea....pierd tot ce-as putea avea....uit cum e sa fii echilibrat....

Te calc in picioare! Cu delicatete si candoare indraznesc sa te calc in picioare...ca sa ce?ca sa fiu sigura ca nu ai sa urci curand in mintea mea..ca ai sa ramai acolo jos...cel mai jos...sub talpa mea! good night.

urmele trecutului

Mda...ar fi cazul ca interlocutorul meu imaginar sa fie atent-imi asez cu gravitate picior peste picior si afirm:" E imposibil sa simplifici lucrurile pe de-a-ntregul! Mai totdeauna se intampla ca simplificarea unei parti sa provoace complicarea alteia. Cand te apuci de asa ceva e bine sa o faci in urma unui strict calcul probabilistic, sa te convingi daca merita!". Eu una incerc uneori mici nostalgii, alteori regret comoditatea vietii mele anterioare, dar una peste alta, cate avantaje!!! Simt un avant retoric! Viata mea anterioara n-a fost atat de trandafirie pe cat incerc sa mi-o inchipui....dar cred ca as putea sa intervin in guvernarea ei!

Am analizat totul din prisma mea, o tanara de nici 20 de ani si-am hotarat sa plec la drum...

Privesc pe geam, s-au intamplat lucruri urate aici unde ma aflu...locul in care am mai fost si in care urmeaza sa poposez din nou....Ma gandeam cum de am ajuns sa merg pe urmele mele...sunt convinsa ca nu este un plan de-al meu, tind sa cred ca este al altcuiva...dar nu inteleg de ce trebuie sa joc si eu un rol in povestea aceasta... nu inteleg de ce trecutul imi face adesea cu ochiul doar ca sa ma amageasca....sunt convinsa ca el, trecutul, va ramane acolo unde este si ca orice lucru mi s-ar intampla si orice schimbari ar interveni in viata mea... situatia la care ma gandesc acum nu se va schimba absolut deloc...Sa zicem ca sunt prudenta...Prudenta te indeamna sa eviti zgomotele,(asta am facut eu plecand de acasa)...Tot ea te avertizeaza ca e de preferat sa mergi, modest, pe marginea aleii.... Azi aleile incep sa prinda viata, n-am sa pot sa le traversez lipsita de interes!

Si daca stau sa ma gandesc mai bine...am ajuns aici pe urmele lui...si in jurul meu ma intalnesc cu chipul lui imposibil....inexistent pentru mine....Trist!

Am obosit...

Nici in seara asta nu ma simt in forma, imi compun frazele cu oarecare dificultate. Cuvintele mele sovaie si vorbesc parca mai putin bine ca de obicei...De vina e vremea, fara indoiala...se respira greu, aerul e apasator, parca-l simt cum imi striveste pieptul, melancolia pune stapanire pe mine...din nou...si iar ma razbun pe tastele dezordonate care vor, nu vor se lasa atacate...
M-am gandit azi la prima dimineata...cum mi-a venit in minte? Cum vin toate gandurile nedorite.... Exact asa s-a intamplat si cu tine, pur si simplu ai aparut in fata ochilor mei...plin de tine, ca doar te simti cel putin bine...M-ai abordat scurt, dar la obiect...ai fost suficient de concret, dar ai bautut si apropouri discret,indecent...!!! DE CE?....acum ma gandesc ce-am mai facut de ai reaparut... aceiasi fantoma care ma bantuie de un an...si cu care de ceva timp ma intelegeam... practic fara sa vorbim stabilisem sa nu ne mai intalnim, ai reusit insa sa iti incalci toate regulile de spirit neautorizat si ai intrat din nou la mine in cap...ce-am sa ma mai fac? Am nevoie de luni si de zile sa uit din nou de tine, sau sa ma consolez spunandu-mi k nu-i bine...Pana atunci insa ma opresc...E gresit sa te mai iubesc,am stupid sa cred ca semeni cu tata, m-am saturat sa ma gandesc ca ai pe alta....Am obosit, nu pentru ca am vorbit, doar gandul ca mai am atatea de spus m-a obosest atat de tare...

fin...

Si pentru o clipa sa lasam dama de pica…Galant si impertinent incep sa te cred dement…29 s-a pierdut, nu e nimic de facut, si nu ma las afectata acum…nu hotarasc azi unde ma va prinde ziua de maine…cand ai insomnii iti permiti refuzuri, mici razbunari pe trecut…acum timpul e al meu si-l aranjez cum vreau eu…..plus ca daca gandim corect…toate hotararile rationale se iau dupa un somn bun ! Si totusi, ma sufoc de atata nemiscare si uimire…doresc sa dau un telefon cuiva, eram hotarata sa renunt la tot, dar parca acum nu mai pot, ai aparut din nou…din bezna, descurajandu-ma fara sa vrei, amanandu-mi hotararea…nu-ti mai masca autenticitatea, comedia cuvintelor tale e deja un ritual…un ritual in care am intrat si eu, fiind tot o comedie…
Si ma pun usor pe perna, am in fata o imagine eterna..dar nu ma las dusa de val, ma rog doar sa nu fie un gand hoinar…

ce-a fost ieri...

Cate o intalnire mi-ar astampara impulsurile si as uita de ganduri rele. Oprita la fereastra, contemplez ninsoare noptii de decembrie, studiez iarna si presupun ca in fata mea mai sunt atatia ani de geruri, ani singuri, sau nu. Parca-i simt cum ma inconjoara...sosesc in inchipuirea mea, amenintatori. Imi trag manusile. Iau scaunul, ma rezem de teracota calda si intru in mutenie. Luminitele bradului imi consoleaza singuratatea, ascult vantul, cum zapaceste ninsoarea si cum chinuie copacii din curte, tipetele subtiri ale crengilor inghetate si neaua stropita pe geamuri. Descopar curentii perfizi strecurati pe sub praguri si tind sa ma acopar cu o paturica... Pe noi ne cauta frigul...nu ar trebui sa-i fim indiferenti. Eu...am observat cum stranut la fiecare racoare. As avea nevoie de mai mult soare...Pacat ca bunul Dumnezeu a aranjat planeta prost: prea mult frig in margini si vanturi cu ploi. Cu zapezile a fost ingaduitor, le-a lasat sa fulguiasca pana la Roma...noroc cu braul cald de la mijloc:).

Fusesera seri frumoase,insa planurile stavileau fuga termometrului spre frig, zi de zi sterg din calendare anotimpurile mai reci si asez pe cer un soare intr-o vara neintrerupta prin care sa hoinaresc nepasatoare. Vroiam sa simt o caldura binevoitoare cu toate ca geamurile se innisipau de nea iar clopotele vantului vuiau prin noaptea de decembrie... Hmm...viziuni de iarna...eu le traiesc indiferenta.